Centrul Judeţean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion”
Meniu
Meniu
Potrivit lucrărilor monografice*, instituția s-a înființat în luna iulie 1956, perioadă în care era necesară susținerea, din punct de vedere instituțional și oficial, a valorilor etnofolclorice, precum și încurajarea activităților din sfera creativității literar-artistice. A fost mai întâi cunoscută drept Casa Creației Populare, devine apoi, după 1971-1972, Centrul Județean de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, iar după 1990 își schimbă din nou denumirea în Centrul de Conservare și Valorificare a Creației și Tradițiilor Populare, iar apoi în Centrul Județean de Cultură Prahova.
Cu timpul, activitatea instituției s-a conturat tot mai clar, acționând sistematic în câteva domenii: cercetarea, conservarea și punerea în valoare a creației populare și etnografice, organizarea și susținerea cercurilor, cenaclurilor literare și plastice, descoperirea și promovarea valorilor literar-artistice, a creatorilor amatori, asigurarea pregătirii și afirmării grupurilor și formațiilor coregrafice, corale, teatrale etc. De asemenea, concursurile, festivalurile și alte evenimente inițiate la nivel central au stimulat în permanență interesul publicului pentru oferta sa culturală. Prezența instituției în viața culturală a județului se face simțită tot mai mult, unul dintre rolurile sale fiind să asigure îndrumarea a sute de cămine culturale și zeci de case de cultură, astfel că se poate estima că, în anii `70, aproape 20-25% din populația activă a județului era implicată în activități artistice și culturale.
După 1990 s-a înființat în cadrul instituției Editura Libertas, ceea ce a permis o extindere a ariei de activități: „implicarea în organizarea cursurilor Universității Populare „Nicolae Iorga”, de la Vălenii de Munte, și tipărirea succesivă, în volume separate, sub formă de cronică, a materialului documentar prezentat, editarea unor programe culturale și a unor monografii locale, ca și a inventarului general al monumentelor istorice și de arhitectură de pe teritoriul județului (…), valorificarea unor studii de etnografie și folclor etc.”**
* Marinică, Gheorghe și Trestioreanu, Constantin (coord.), 2019, Marea Carte a Ploieștilor, volumul III – Viața spirituală, Partea a IV-a, Capitolul III – Cultura instituționalizată, pp. 452-460 (autor Dumitrescu Nicolae)
**Ibidem
Conform documentelor și a lucrărilor monografice*, bazele instituționale ale Școlii Populare de Arte s-au stabilit încă din anul 1947 – inițial cu denumirea de Școala Superioară de Arte, devenind începând cu anul 1949 – Conservatorul Muncitoresc al Comisiei Locale Sindicale, sub conducerea profesorului Gherahian Keghan. După 1950, a primit denumirea Școala Medie de Artă, având aproape 100 de elevi, iar din anul 1951 se va numi Școala Populară de Artă, având drept scop pregătirea cadrelor pentru activitatea artistică de amatori. În 1983, Centrul Județean de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă Prahova și Școala Populară de Artă se unifică și funcționează împreună, până la sfârșitul anului 1987.
De-a lungul timpului Școala Populară de Artă și-a dezvoltat și diversificat foarte mult activitatea, în anii `80 ajungând la un număr impresionant de elevi (peste 1000) și numeroase clase externe. Ca o particularitate, în acea perioadă, în cadrul instituției au funcționat și secții noi, în domeniul meseriilor. De asemenea, au fost înființate în județ 23 de secții cu profil artistic sau meșteșugăresc, de o mare amploare bucurându-se cele de la Drajna, Breaza, Comarnic, Câmpina, Mizil, Valea Doftanei, Izvoarele, Măneciu, Ciorani, Slănic, Cocorăștii Mislii, Cocorăștii Colț, Scorțeni, Gorgota.
Performanțele profesorilor și elevilor săi au clasat, începând cu 1984, în mod constant Școala Populară de Artă, pe primul loc în țară, în timp devenind principalul centru metodologic pe ramură, pentru zona Munteniei.
Numeroasele distincții obținute la nivel național, anvergura personalității artistice a profesorilor și absolvenților săi, înscriu Școala Populară de Artă printre instituțiile de prestigiu din domeniu.
* Marinică, Gheorghe și Trestioreanu, Constantin (coord.), 2019, Marea Carte a Ploieștilor, volumul III – Viața spirituală, Partea a IV-a, Capitolul III – Cultura instituționalizată, pp. 452-460 (autor Dumitrescu Nicolae)