Mărturii ale artei populare din Starchiojd: ștergare, fețe de pernă, fețe de masă și batiste
Coordonator: Anișoara Ştefănucă
Editat de: Centrul Judeţean de Cultură Prahova,
cu sprijinul Consiliului Judeţean Prahova
ISBN 978-606-8467-44-3
Tehnoredactare: Mihaela Gaftori și Emilia Vasile
Coperte: Mihaela Gaftoi
Ploieşti • Editura Mythos • 2019
Studiu introductiv (fragment)
În anul 2016, în comuna Starchiojd, județul Prahova, a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al studiului monografic intitulat Starchiojd. Moștenirea culturală. (Partea a doua) Sărbători, obiceiuri, repertoriu folcloric, tradiții locale reprezentative, realizat sub coordonarea doamnei Ioana Ruxandra Fruntelată și a domnului Cristian Mușa, publicat în anul 2015, la Editura Mythos a Centrului Județean de Cultură Prahova.
Cu acest prilej a fost organizată o expoziție cu obiecte etnografice. Am admirat și apreciat atunci valoarea exponatelor, mai cu seamă a ștergarelor, fețelor de pernă și a fețelor de masă, frumos și bogat ornamentate, care vorbeau prin ele însele despre statutul, priceperea și preocupările membrilor acestei comunități.
Am revenit la Starchiojd, în cadrul unor cercetări etnografice, convinși fiind de faptul că acele valoroase piese de artă populară trebuie să fie repertoriate, fișate, fotografiate, valorificate într-un album și împărtășite tuturor, specialiști și public larg deopotrivă.
Am fost sprijiniți și susținuți în acest demers de oameni care au demonstrat un respect deosebit pentru moștenirea transmisă de generații, amintim aici pe domnul Cristian Mușa, fiu al satului, actualmente cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” și domnul Sorin Fofircă, director al Liceului Tehnologic din Starchiojd, precum și alți membri ai comunității, care au manifestat disponibilitate și ne-au oferit informații prețioase: Elena Mușa, Lucica Tănăsescu, Maria Pănticeanu, Tinca Marcu, Rodica Gabriela Dima.
Albumul de față se dorește a fi un pandant vizual al studiului monografic Starchiojd. Moștenirea culturală, volumele I și II – care ilustrează cu pasiune și acribie științifică tradiția acestor locuri, în speranța că oferim astfel cititorului posibilitatea de a cunoaște, înțelege, respecta și aprecia valoarea acestor elemente de patrimoniu.
Piesele cuprinse în albumul de față sunt parte integrantă a două colecții etnografice: colecția Liceului Tehnologic din Starchiojd și colecția domnului Cristian Mușa. Dacă cea de-a doua este o colecție particulară, rod al pasiunii și dorinței de salvare și păstrare a acestor valoroase mărturii străvechi, piesele care se regăsesc în momentul de față în custodia Liceului Tehnologic din Starchiojd au aparținut Muzeului Satului din Starchiojd, înființat în vara anului 1944, prin grija mai multor intelectuali: istoricul Nicolae I. Simache, profesorul C.M. Râpeanu, învățătoarea Cornelia Ionescu Lungu (din Ploiești) și învățătoarea locală Elisabeta (Lucica) Gârbea, ajutați de câțiva elevi. De-a lungul timpului, colecția muzeală a fost organizată în mai multe spații, fapt care a avut ca efect pierderea unora dintre valoroasele exponate. Se cuvine așadar să aducem cu acest prilej gândul nostru de recunoștință și prețuire, tuturor celor care au contribuit la acest demers de recuperare și de patrimonializare a acestor piese etnografice.
Pentru ediția de față a acestui album, din multitudinea obiectelor etnografice întâlnite în colecțiile menționate, am selectat ștergarele (cunoscute și sub denumirea de șervete sau prosoape), fețele de masă, fețele de pernă și perdelele, toate având la bază pânza lucrată manual în războiul de țesut. Pentru valoarea lor deosebită, remarcată în cadrul unor ritualuri, am inclus în album și batistele.
Faptul că aceste exponate au fost în majoritate colecționate cu mulți ani în urmă, unele chiar cu mai bine de șaptezeci de ani, a făcut aproape imposibilă obținerea de către noi a unor informații valoroase referitoare la denumirea populară a tehnicilor de lucru și mai ales asupra simbolisticii motivelor ornamentale. În acest sens, abordarea noastră va fi una situată în limitele actualelor accepțiuni, categorii și abordări științifice din domeniu.
Pentru o abordare comprehensivă și o perspectivă diacronică asupra problematicii, subscriem aserțiunii etnologului Eugen Holban: „Artei populare nu îi sunt însă caracteristice revoluțiile. Atributul determinant îi este tocmai conservarea și perfecționarea acelorași elemente. Aici înnoirile se produc treptat, cu prudență. Orice creator, oricât de dotat ar fi, nu încearcă transformări radicale, ci o perfecționare și o îmbogățire a motivelor existente. Astfel, elementele din vechi epoci persistă încă în ornamentica populară până la începutul sec. XX, chiar dacă semnificațiile inițiale li s-au pierdut, și pe vechea lor structură morfologică au intervenit detalii impuse de epoci mai recente”.
Anișoara Ștefănucă